Cele mai frumoase amintiri
Sunt speranțele
Care vin și
Pleacă
Una după alta,
Într-un cerc vicios,
Într-o horă a zânelor
În care calendarul
Firii mele nu mai
Încape...
Singurătatea absolută
Stă în neputința de a
Mai ajunge la celălalt
Cu un gând,
Iar noaptea e mai adâncă
Atunci când visele pier.
Versul pare infinit uneori
În limitele sale,
Ca și iubirea mea...
Cele mai frumoase amintiri
Sunt într-un clopot de sticlă,
Păstrate pentru vremuri
Mai grele...
Pentru timpuri în care nimeni
Nu înțelege, nu vede,
Nu aude, sau...nu crede...