Mai rămâi...
Ca să mai fim o vreme ca
Două semne de viață
Pe cerul ăsta gol,
Pe care îl
Colorăm pe toți
Pereții,
Ca doi
Artiști care au nevoie
De motive...
Doi ahtiați după
Umbre obsesive
Sau capete de
Lumină din dureri
Întunecate...

Mai rămâi cu mine
Încă un minut,
O vorbă sau
Un ceas de la mână
Care s-a oprit din
Cauza ta...
Îmi lipsești...
Îmi lipsești ca o
Idee strălucită
A poeziei mele
Perfecte,
În dansul căreia
Vreau să gravitez
Pe veci...

Mai rămâi
În cămara nopții mele
Ca să ne zbuciumăm
Împreună, perindându-ne
Nebuniile
Printre colțuri de rai
Și iaduri lumești.
Îmi lipsești ca
O iubire
La care poate doar visez,
Dar pe care nu știu
Daca o putem trăi.
Căci e numai o vorbă
Șoptită unui fluture
Într-o zi de vară.

Și, da, te-am iubit
Cu promisiunile acelui
Fluture cu tot,
Și cu tot raiul meu,
Dar cu asta rămân...
Acum am
nevoie doar de visul tău
Ca sa mi-l tatuez
Pe un poem.
Atât...