Oglinzi

Toți suntem oglinzi
Sparte în
Ochiul cerului sub care
Dormim.
Suntem mintea încercănată
A gândului cu
Care ne sfădim,
Sau panica neputincioasă
A unui moment inutil...
Suntem golul din paharul
Care ne
Umple de dor încă puțin
Sau așteptarea deznădăjduită,
Prăbușită
În cruntul său delir...
Suntem corzi de vioară
Sparte în muzică
Fără note, și păragini
Înfrumusetate de
Visul lor subtil.
Și nu...nu ne dăm
Seama de libertatea
În care singuri
Ne închidem,
Ca-ntr-o piele
Fără simț tactil...
Toți suntem oglinzi
Frânte în proprii ochi,
De care ne-ascundem
Fără să știm...




Alina Drăgan, 16 iunie 2019