Infinită muzică
Își umple ecourile
De muțenia
În care m-am cufundat
De la un timp,
Căci timpul s-a golit
De sine, așteptându-mă.

Infinita muzica
A furtunilor din mine
Se disipă printre
Inexpresii, 
Încât rătăcesc drumurile.
Mi-e inima neinimă,
Iar aleea parca îmi vorbește
In idei diagonale.

Infinita mea muzica
Vei fi mereu,
Chiar daca vom iubi
Pe alții,
De cealaltă parte a
Sorții,
Însă nu aștept să mă
Mai nasc odată...

Infinită muzică
Și lipsă de răbdare.
Infinită întrebare,
Iar răspunsul se dezlănțuie
În mine, ca un spiriduș
Năzdrăvan.
Ai întârziat. Mult.