Insula

Cortine de lumină
Acoperă pământul...
Îmi gândesc viața
În traire și mă reperez
În dezlănțuirea din mine -
Acolo unde sunt departe
De tine...
Acolo unde îmi este
Mai bine...

Trupuri firești de
Vers rătăcitor
Se strâng pe lacul
Din mijlocul poienii
în care au poposit si
Alte planete ca să
Se adape din statornicie..
E un întreg portret aici,
De neînțeleasă veșnicie.

Îmi gândesc amintirile
Trecute și viitoare,
Derulându-le fără sfârșit
Prin neantul inefabil
Pe care nu-l iau în seamă.

E, în sfârșit, liniște
În haosul care își
Destramă perfect capodopera.
Totul se așterne pe
Marginile pamântului,
în care păsările
Își fac cuib.