n-ai să știi

N-ai să știi

N-ai să stii
Cât te-am iubit -
Ca pe un cotlon
Din inima mea,
Aurit sau aiurit,
Nu știu,
Ca pe o lumânare
Pe care n-aș crede
C-am aprins-o,
Ca pe o respirație
Întreruptă la
Vederea unei
Flori de primăvară.
N-ai să știi
Cât te-am așteptat-
Ca pe un tren
Care n-a venit
Niciodată,
Ca pe o solie
A unei vieți
Promise
Numai în zilele în
Care visam la
Tine, surprinsă de
Razele dimineții.
N-ai să știi...
N-ai sa știi
Cât de mult
Am sărutat privirea ta,
Tăcerea ta, trecerea ta,
Le-am urât și
Înrămat deopotrivă,
În aceeași pecete
În care m-am destrămat
Toată,
vărsând lacrimi șubrezi,
Și din care
Am renăscut
Ulterior
Ca un Phoenix
Rănit și mândru.
N-ai să știi cât de
Prost ești...
Și poate că și eu
Am fost puțin
Cu o vreme în urmă,
Când mă plimbam
Cu tine
De mână într-un incert
Anotimp...
N-ai sa știi...
N-ai sa știi niciodată
De câte ori am plâns,
Rătăcind pe
Un drum întristat și îngust,
Ca o pasare desprinsă
Din cerul pe care dansa...
N-ai să știi,
Naiv ce ești,
De cate nopți am
Avut nevoie ca să
Te trimit înapoi
La îngerii tăi lumești...