Câtă nemurire-n jur,
Deși suntem trecători,
Și câtă poezie ne cuprinde,
Deși nu știm
să-i trăim versurile...

Câtă veșnicie
Ne bate-n poartă,
Deși ne purtăm
Suflul greoi
Pe acest pământ...

Câtă nebunie,
Căci suntem tineri...
Și câte lacrimi om fi cunoscut
Înainte să ne-ntâlnim
În aceeași trăire...

Cât infinit din noi fărâmițăm
În mâini
Și cu nisipul
Piere,
Căci veșnici suntem
Doar
Unul pentru altul.

Cat inefabil în jur,
Dincolo de atingeri.

Și mai ales...cât univers
Împreună
Ne așteaptă
Într-un timp lepădat
de sine!...