Scrie...
Scrie pe pătura
De sânge a
Nopților care
Ti-au învelit
Lacrimile.
Scrie în substanța
Norilor
Care sa te ducă
Mai departe pe
Limba lor.
Scrie pe piedestalul
Pe care l-ai ridicat
Atâtor erori din
Dezlănțuirea asta
În care te învârți...

Univers îndepărtat mai ești,
Imprimat în oniric propriu.
Numai
Izvoarele din condeiul
Tău mai pot suspina
După lacrimile tale.
Șezi și ascultă depărtarea
Cum îți vuiește în
Urechi ca o odă,
Poeți anonimi cum plâng
Și pașii Lui Dumnezeu cum
Răsfiră aerul
Pământului.

Scrie, poetule,
Răscruci de hotare
Între istoriile de acum
Și cele dintotdeauna,
Pe stihul profețiilor tale
Necunoscute.

Căci inima îți
Bate în toate culorile
Imposibilului,
Iar arama ta își va
Suna toamna în
Toate anotimpurile.