Confesiune
Ca de un laitmotiv
Impregnat
În substanța mea,
Ca de o celulă de sentiment
De care mă mai agăț
Inconștient...
Uneori mă mai
Gândesc la tine,
Deși nu te mai văd,
Și mă tot depărtez de mine
În timpul meu nărod,
Ca un pește agățat
În propriul năvod...
Uneori te mai visez
În noapte,
Ca pe o șoaptă înfrântă-n
A sa singurătate,
Și parc-aș crede că te mai iubesc,
Oare-i așa, sau drept
Mă amăgesc?
Uneori mi-e greu sa te
Privesc în amintire,
Ca pe un ciob înfipt
În inima-mi,
Ca pe o scuză pentru-a mea
Iubire...
Uneori tot sper să te mai
Văd, sau să mai cred,
Sau să mai
Cad în propriul meu noroc....
Uneori mi-e greu
Să te cuprind cu al meu
Gând, ca altădată,
Mă arde și mă sfâșie,
Și mă sfârșesc plângând,
Prin vieți purtată...
Uneori mi-e tare dor de tine...
Alina Drăgan, 19 octombrie 2021