Haos

Totul e haos,
Dar într-o ordine
Deplină,
Mută,                                                    
În care se resoarbe liniștea-mi
Acută.
În uitare, cuvintele
Se umplu cu venin,
Cu sine,
Cu anotimpuri,
Cu noapte
Și cu dor...

Și totul e haos,
Dar pare mai agil
Mai împovorâtor
Și mai ușor.

Și nu înțeleg punțile
Dintre mine și lume,
Punți gălăgioase
Și absurde,
În care mă silesc să
Strig, dar nimeni
Nu mă aude...
În care porțile se deschid
Spre culmi abrupte...
și totul e haos
Dar în deplină ordine...

Iar eu mai rămân o
Clipă lângă un vers
Nerostit,
Șters la infinit...