Sufletul Universal

Totul se trage din
Sufletul Universal...
Din suflul etern
În care ne naștem
Opera Vieții,
Și murim întâlnindu-ne
Cu idealurile
În care am sperat,
Am surâs și
Am plâns.
Totul e Suflu Universal...
Din muzica și culorile
Lui ne lamentăm
Crezând că îl atingem,
Dar ne rătăcim în atâtea
Graiuri,
Atâtea inexprimabile
Coduri de existență.
Abia atunci ne zărim
Orizontul precar,
Întorcându-ne,
Amăgindu-ne...
Și totuși utopiile
Noastre ne țin vii,
Căci sunt rupte din adevăr.
Sunt rupte din noi,
Neadevărații...
Cei care se îmbată cu suspine
Și iluzii sparte,
Cei care cad
Înălțându-se în propriile
Zbateri...
Cei blamați și judecați...
Totul se trage din
Tot ce nu am înțeles
Dar am iubit
Vreodată...
Am iubit frenetic
Și fără limite,
Până la neantizare...
Până când ne-am
Întâlnit cu Universul,
Sfidându-l,
Sâcâindu-l,
Invadându-l
Căutându-i porțile
De scăpare...
Da...totul se trage din
Suflul Universal...
Unde suntem infinit de rebeli...
Unde opera ni
Se desăvârșește împreună
Cu
Infinite alte universuri
Ale noastre...
Totul stă în
Neînțeles universal...