Când m-adun de prin
Gânduri,
Cobor spre înălțimi
Care să nu mă
Mai cuprindă...
În veselie acută,
Zâmbetul meu șters
Se leapădă
De orice
Adânc neînțeles...
Și se stinge noaptea
În ochii mei,
Adunând luceferi
Împrejuru-i,
Iar torțe de speranță
Stau la pândă.
Când mă adun
De prin gânduri,
Din mersul meu pe
Loc se desprinde
Prima mea fărâmă de
Noroc...
Fire de iarbă
Tremură în rouă,
Iar eu descriu
Un vis
Cu mâinile-amândouă...