Când m-am îndrăgostit
De tine,
Am născut o
Nouă lume
În care am dăinuit
Împreună ca doi
Rătăciți,
Uimiți,
Covârșiți,
Îmbătați cu
Speranță
Și suferinzi...
Apoi
Delirul meu
A continuat
Cu munții pe
Care-i mutam
Pentru tine în fiecare
Secundă de speranță,
În orice nebunie
Nebănuită
În care te credeam
Acolo,
Cu mine...
Dar imprevizibil
Nocturn s-a abătut
Apoi asupra noastră
Iar visul s-a făcut țăndări...
Iar lacrima mea...arsă...
Firava...poezie nenăscută
Se face uitata pe
Buzele mele...
Te strig cu un sărut
În care obosită sunt și eu.
Tu mă privești...
Parcă mă întrebi ceva,
Dar nestăpânit,
Plânsul meu acoperă
Totul cu aripa sa...
Și te las-
Stingher,
Să asculți pașii
Mei depărtându-se...