Ești o altfel de
Muză tu...
O depărtare de sine
Sau o căutare
A sufletului meu,
Cine știe.... 

Poate nu vei ști
Niciodată
Ce meleaguri
Ascunzi pentru mine,
Căci eu ți le-am găsit
Pe toate într-o
Noapte de vară,
Când ți-am zis un
Frumos
„Te iubesc” la lumina
Unei luni care te chema
Din depărtare...
Atunci ne-am așezat
Pe o muchie a ei,
Și deveniserăm amândoi
Un punct de stea,
Împreună cu toată galaxia. 

Ești o altfel de muzică
Tu,
Căci te-am scris în
Veșnicie
Deși nici nu am cântat
Vreodată la același
Pian de gânduri,
Nu am visat împreună,
Nu am fost pe aceeași
Insulă sau planetă...
Am fost doar un moment
De suspensie,
În vocalul univers care
Ne tăcea trecerea...

Și totuși
Cât de mult
Te-am iubit,
Sau poate doar lacrimile
Mele au făcut-o 
pentru mine,
În scrisă și 
Nescrisă poezie...