Anticamera

În anticamera umbrei
În care m-am născut
Norocul mi se perindă
Prin fata ochilor,
Minunat, liber si stingher,
Necunoscut,
Ca o amprentă
Niciodată țesută
În universul său
Nenăscut.
Ochiul în care își
Desfășoară
Inexistența
Se zbate sub pleoapa
Căzută a visului
De veghe.
In anticamera existenței
Mele mai aștept o oră,
Un an sau
O leghe...
O toamnă repetată
În acordurile ei
Cenușii
Se aude în zare,
Pierzându-și culorile
În cocori speriați.

În anticameră,
Am învățat sa retrăiesc
Neîntâmplări...
Și să te iubesc
Închipuind
Versuri nescrise...