Din aripi

Din aripi,
Clipa se cerne,
Răvășită,
Pe obrajii-mi ninși
De gânduri...
Și parc-ar evada
Într-o alta libertate-
Lipsită
De ritm sau de
Cifre exacte.

Iar eu o privesc
Printr-o clepsidră
De inimă
Punându-mi întrebări mii
Despre viețile purtate
De ea în veșnicii
Sau vise deșarte...

Ii desenez conturul
În coada ochiului
Și mă gândesc la fericire
Și la o strofa imaginată
De ea
Într-un templu...

Din aripi,
Coloana se sfârșește
Cu o altă
Piatra de temelie,
Iar eu mă perind prin
Clipa mea,
În căutarea unui alt
Univers.

Inexplicabil,
Dar se poate explica,
Imposibil,
Dar palpabil,
Inevitabil,
Dar iluzoriu.
Si din aripi.



Alina Drăgan, 28 decembrie 2021