Nu mă regăsesc aici...
Sunt un mal
Fără punte,
Pironit în
Speranțe frânte.
Nu mă regăsesc...
O negură intensă
Mă salută
Din depărtări,
Cu apropierea unor
Gesturi deșarte,
A unor întâmplări
Pe care mintea
Mea le-a sucit,
Mințindu-se singură...
Și eu ma mint singură...
Sunt o viața ruptă
De sine,
În care cântările
Nu se aud decât
Dacă le asculți
Imaginându-le..
Nu e locul meu aici...
E prea aglomerat,
E ticsit de ștearsa melodie,
Care se repetă de
Universuri intregi
Pe pereții aceleiași
Peșteri superficiale
Și îngrădite
De vers însingurat
Și toacă pustie...
E prea rece aici...
Iar prietenii nu mai sunt.
Nici n-au fost
Vreodată.
...
Singură în campie
Îmi bat
Ceasul vieții
Pe bolta care mă
Privește tristă sau veselă-
Cum îi strig numele
În praf de vers..
Nu ma regăsesc aici...
Mă aude Cineva?
Cineva îmi
Bătea în poartă odată,
Sau...
Poate a fost doar vântul
Care își uitase
Trecutul pe prag,
Într-o covată...