Templu

Ma întorc...
Ma întorc la mine
Ca la o pagină goală,
Prin care transpare viața mea,
Așteptând.

Ma întorc spre
Mine, sperând la un răspuns,
Sau la o
Întrebare absurdă
În care să mă mai ascund
Odată de viața mea...
Pe frontul meu de pace
Lupta încă nici nu
A început...
Sau poate a trecut de mult...
Un tumult mut
Mă privește cum
Il ascult,
De parcă toate cuvintele
Pe care le-am rostit vreodată
Se adună în ghemul
Nebun care
Își plimbă muzica
Pe orizontul meu
Neregulat și atemporal...

Căci azi, mâine sau
Într-o altă viață,
Mă întorc.
Mă întorc ca să nu stau pe
Loc sau cu speranță
Aninată de o ață.

Prologul abia a început...
Sunt doar un fragment
Din stingherul meu
absurd...

Într-o toamnă,
Am pornit spre mine
Cu pași înceți,
Și promisiuni deșarte...
Și am promis să
mă întorc
Pentru încă o viață
Într-o uitare sau
Sclipire de noroc...