Când te iubeam,
Zburam prin tine
Cu toate aripile
Pe care le aveam.
Și, chiar dacă
tu mi le-ai sfărâmat
și călcat în picioare,
Ele au crescut înapoi
Până când au străpuns
Corola cerului.

Apoi s-au multiplicat
În sufletul meu
Într-atât încât
Am ajuns să
Trăiesc în zborul lor...
Să fiu una cu ele...
Căci acolo
Am murit de atâtea ori
Doar ca să
Mă mai avânt încă o dată
În valul șubred
Al vieții...

Când am picat,
Ele
M-au cules din celula
În care curgea întunericul
Prin pereți și podele surpate;
M-au resuscitat
și m-au adoptat
Ca pe un copil părăsit.

...............

Și, dincolo de orice
Nebunie,
Am iubit...
Dincolo de orice
Lacrimă, regret,
Istorie stricată
Sau
Prostească idee,
Am ales să iubesc -
Cu sau fără cuvinte,
Împleticită în vreo viață
Sau cu noaptea
Uitată în vreun gând...