Legând clipele

Legând clipele de
Nopțile curgânde-
Îmi semăn dorul de tine
Ca pe o pânză…
Ca pe un ceas
Fără răbdare, fără
Vreo după-amiază-n care
Să se-ascundă…

Și totul mă doare
Și mă limitează
Cu orice încrâncenare
Despre care credeam
Că mă eliberează…

Și-nnod zilele între ele,
Cu muzica lor cu tot,
Și privesc firul neînceput
Al timpului ce va să vină
În pas desuet și mut…

Și totu-i obsesiv de absurd…

Legând clipe între ele
Mă dezleg de tot de mine-
De tot ce-am fost,
De orice părăsire care m-a
Aruncat vreodata-n
Tumult anost…

Și cât de ciudată pare
Aceasta paradigmă
Nouă spre care ma îndrept
De parca niciodată
Nu m-am cunoscut,
De parc-am mai trecut pe-acolo
Fără să mă aștept…

În liniștea nopții
În care leg clipele-ntre ele,
Timpul pare că-și întinde
Iluziile spre mine,
Dilatându-se
În propriile pupile…

Orizont îndepărtat,
Neînțelesul de altădată
Îmi apare atât de clar
Încât traspare prin mine,
Vertiginos,
Îndepărtându-mă
De orice zadarnică amintire
Care mă mai poate ține în loc…

Și-n clipe legate te iubesc
Mai mult decat oricând,
Și am răbdare, și te-aud
Visând printre
Pleoapele care ne-ascund
În al lor cânt…


Alina Drăgan, 29 iulie 2019