Manifest existențial

Poate că m-am săturat
Să-mi fie dor
de mine însămi,
Ca de un alter ego
Care nu se va mai
Întoarce vreodată
La matcă,
Ca un ritm complet
Desprins
De muzica sa...
Și poate ca viața e prea
Scurtă ca sa-mi
Trec etern
Degetele prin părul
Tău înnoptat de gânduri...
Îmi pun deoparte
Timpul, ca
Să-mi amintesc mereu
Prezentul,
Iar toamna să-mi toarcă
Mereu
Cântecul stors de
Poezie...