Liniar

Liniar,
Soarele se-ngroașă
În cochilia unui zâmbet
Matinal.
Te privesc visând
Sau nu că ești,
Și mă gândesc la fericire
Mai mult ca la
O promisiune,
Iar orele mi
se scurg printre degete.
Chipul tău mi se scurge
Printre degete
Ca o lacrimă,
Ca o pictură...

Atât de mult te privesc,
Atât de mult mi-e dor de tine
Chiar și când ești cu mine,
Chiar și când nu observi....

Liniar, toata efemeritatea
Mi se desfășoară
Ca un covor de toamnă,
Pe care pășim fericiți amândoi.

Și totuși prezentul nu e cu noi.
Nu e prezent.
E în alta parte, cu sine dus,
Sau părăsit pe undeva ca
O epavă.

Să râd sau să plâng?
Nu mai contează.
Te am în gând...