Gânduri nu mi se mai
Deslușeau in vene.
Eram o pată
Prefăcând abisuri.
În ceruri albe
Și misive ninse
Cădeau imperiile
Mele stinse.

Iar daca-n nouri
Tălmăciți de brumă,
Porțile toate
Le-am deschis
Vreodată,
Acum sunt veștede
Și-adăpostesc furtună,
Ce seamănă
Sămânța ei stricată.

Gânduri nu se
Mai recunosc în mine-
O plată melodie
Mă îngână.
Vocile toate din
Capul meu răsună
A poezia mea
De niciodată.