La ceas de seară,
Când noaptea se-adună din
Zboru-i,
Eu te privesc din departele
Meu,
creându-te cu migală
În întunericul greu...
Și mi-e gândul la stele,
La noi și la Dumnezeu,
Căci toamna aceasta
Bocet mi-a fost și tăcere
Fără al tău zâmbet ca o
adiere...
La ceas de seară, când
Stelele își răstoarnă bolta,
Apusul mi-e ca un răsărit
Pe care îl privesc ca pe un
Trecut sau ca pe un
Nou-venit...
Iar visele parc-au
Încremenit,
Uimite de câtă răbdare
Se scurge din zenit...
La ceasul în care îți scriu,
Timpul a dispărut
Pentru mine.
Sunt doar un chip
Gândind la tine...
Alina Drăgan, 20 octombrie 2021