Sunt într-o mică
Nebuloasă-
Un nor aspru din
Care nu mă mai pot
Discerne...
Ca un suflu printre
Vorbe nespuse
Sau aruncate în mareea
De sentimente care, copleșită,
Mă stinge în
Vuiet mut.
Sunt o nebuloasă
Prin care trec,
Nemișcată,
Resemnată în gânduri
Sau răcnindu-mi zbuciumul
În fiecare colț de natură,
În pereții oglindă
Sau în tocul ușii
Care abia mai respiră
În suspinu-i....
Căci locuiesc într-o nebuloasă...
Zadarnic hotar între suflet
Și corp,
O umbra fadă a existenței mele
Care se caută încă
În subsolul portativelor ei.
Sunt într-o nebuloasă...
Am căzut în ochii tăi
Abisali
Din care nu vreau
Să mă mai întorc...