În casa firavei tăceri, Unde podelele Scârțâie a amintiri, Iar poienile minții noastre Seamănă toamne, Ne așezăm la vorbă Tu și eu, Două sunete ale Aceluiași glas, Care ne murmură În plămânii săi.
Și povestim despre Una, alta, Despre culorile În care ne-am născut Și cântecele care ne Compun; timpul stă inert în Ceasul lui iar Veșnicia îi scapă printre Ore...
Sufletele ni se Plimba deja prin Alte cotloane - Câmpii ale existenței Care ne visează.
Suntem împreună.
Brațele tale Se desfac într-un fluture Care mă îmbracă, Ziua devine noapte, Noaptea devine vis,