Imobilă

Imobilă,
Privesc timpul
Crescând din mine
Ca un bocet vesel,
Ca o atingere stăvilită
În graba-i.
Sunt martora
Propriei mele
Existente motrice,
În care energiile
Îmi zboară prin vene
Si se opresc
Sa mă contemple
O vreme
Îndelung răbdătoare.

Întreruperi subtile
Îmi bat în ferestre
Gânditoare,
Acumulate în tipare,
Iar portrete mii se repetă
Pe pânza lumii,
Ca un dans de regrete
Și speranțe,
În care eu m-am rătăcit
Cândva...

Imobila, privesc timpul
Îndreptându-se treptat
Spre mine.
Îl suspend cu o șoaptă
Și i-aș spune o vorbă,
Dar glasul
Mi-a înghețat
Deja...

Imobilă,
Îți vorbesc ca unui
Portret,
Pe care îl cunosc
Sau nu...


Alina Drăgan, 29 decembrie 2021