Înțelesul meu
Ești tu,
Că-n neînțeles ne-îmbrățișăm,
Curați, liberi
De orice furtună,
Ca două minute împreunate
În a lor măsură... 

Înțelesul meu,
O litera picată
Din propriul cer
Golit de sine,
Fără întrebări,
Fără rețineri,
O insulă ruptă de idei,
Și pe care îmi place
Să naufragiez.

Neînțelesul meu
Iubit,
Vorbește-mi...
Vorbește-mi
Despre călătoriile noastre
Împreună
Pe culoarele
Dintre vieți.

Da,
Am învățat să
Ne ocolim
Și pe noi înșine
Astfel...

Ce artă...
Ce vis...

O poartă
Spre marea
Căutare
De mări care
Ne așteaptă...

Înțelesul meu
Iubit,
În neînțeles eu
Te iubesc și acum...